Livrarea unui nivel crescut de performanţă din partea angajaţilor în perioda de criză este un obiectiv de business aproape imposibil de atins în condiţiile unor presiuni din ce în ce mai mari pe componenta de management a resurselor umane. Sunt soluţiile de outsourcing una dintre pârghiile de control pentru sprijinirea acestui deziderat?

În contextul presiunii financiare crescute din ultima perioadă se întrevăd semnele îndepărtării HR-ului de rolul strategic pe care trebuie să îl joace alături de top managementul companiilor şi revenirea într-o zonă administrativă de bază (payroll, administrare personal, recrutare). Impunerea unor planuri ce presupun restrângerea bugetelor alocate managementului echivalează cu asumarea unor riscuri ce implică subminarea majorităţii măsurilor luate în ultimii ani pentru creşterea investiţiilor în resursele umane (în special pentru categoriile de personal entry level şi, mai nou, middle management).

Însă principalul risc la care se expune top manangementul este instaurarea reflexului că ,,merge şi aşa”. Revenirea la situaţia anterioară sau chiar dezvoltarea către un nivel planificat (ex. asumarea unor procese de dezvoltarea a angajaţilor sprijinite implicit de soluţii profesionale de management) sunt puternic descurajate de prelungirea pe o durată greu de determinat pentru dezvoltarea resurselor şi infrastructurii necesare extinderii acestor practici la nivelul întregii companii. Focusul excesiv pe reducerea cheltuielilor, fără identificarea unor forme adiţionale de venit reprezintă arareori soluţia pentru depăşirea momentelor dificile.